De la „patriot” la admirator al Kremlinului

Călin Georgescu, un nume care până nu demult părea doar un alt aspirant la scena politică, și-a clarificat recent poziția. Dincolo de discursurile despre „suveranitate” și „identitate națională,” se pare că adevărata sa inspirație vine de la est. Georgescu nu doar că a recunoscut simpatia sa pentru Rusia, ci și pentru liderul acesteia, Vladimir Putin – un gest care ridică multe semne de întrebare cu privire la viitorul pe care îl vede pentru România.

Într-o declarație care a făcut valuri, Georgescu a descris Rusia ca un model de urmat pentru România, afirmând că Putin este „un lider autentic care apără valorile tradiționale.” Să fie acesta noul nostru far călăuzitor? În viziunea lui Georgescu, se pare că România ar putea abandona principiile democratice în favoarea unei alinieri cu Kremlinul.

România între suveranism și izolare

Ironia face ca cel care promovează suveranitatea să fie un admirator al unei puteri străine care și-a făcut un obicei din a încălca suveranitatea altora. Sub masca unui discurs naționalist, Georgescu sugerează o apropiere periculoasă de Rusia, ignorând nu doar lecțiile istoriei, ci și realitățile geopolitice. Dacă ar ajunge președinte, este greu de crezut că ar mai rămâne ceva din orientarea europeană a României.

De la admirația pentru modelul autoritar rus până la visul unei Românii izolate, încercând să „evadeze” din Uniunea Europeană, Georgescu pare să-și construiască un plan în care extremele devin norme. Cu o retorică de extrema dreaptă care combină nostalgii pentru „valorile tradiționale” și un suveranism răstălmăcit, liderul rusofil își consolidează poziția printre cei care refuză modernitatea și progresul.

Ce ar însemna o Românie „georgesciană”?

Un viitor în care Călin Georgescu ar avea puterea ar putea însemna pentru România o îndepărtare de alianțele occidentale și o aliniere cu politicile Kremlinului. Acest lucru ar putea duce la pierderea investițiilor europene, la izolare internațională și la reinstaurarea unui climat autoritar, cu toate implicațiile economice și sociale care vin la pachet.

Georgescu se prezintă ca un salvator, dar soluțiile sale par desprinse din manualele propagandei ruse: concentrarea puterii, respingerea pluralismului și glorificarea unui trecut idealizat. Cu o astfel de „viziune,” viitorul pare mai degrabă un coșmar.

Călin Georgescu nu este doar un admirator al lui Putin, ci și un simbol al pericolului pe care îl reprezintă extremismul, mascat sub falsa promisiune a suveranității. România merită lideri care privesc spre viitor, nu spre umbra Kremlinului.