
Cea de-a cincea lună a anului apare în calendarul popular ca „luna florilor”, fiind perioada în care pământul se umple de flori, iar totul în jur capătă culoare și parfum. Florile simbolizează lumea multicoloră, paradisiacă, dar efemeră și trecătoare, frumusețea, armonia, dragostea, tinerețea, puritatea.
În folclorul românesc, floarea subliniază caracterul fugitiv al frumuseții feminine, iar legendele și miturile despre flori vorbesc despre acestea ca fiind metamorfoze ale sufletelor eroilor și eroinelor.
Florile sunt „talismane profilactice” fiind utilizate împotriva anumitor boli sau împotriva deochiului.
Florile au rol divinatoriu și protejează împotriva duhurilor rele, în ele se pot cuibări fie spirite bune, fie spirite rele.
„Limba” florilor este înțeleasă de către oameni doar la marile sărbători de peste an.