
Un astfel de meci, cum a fost cel de azi din semifinalele AO dintre Simona Halep și Angelique Kerber, ar trebui difuzat în cinematografele din întreaga lume, mai puțin, poate, în cele din Germania.
A fost intens, a fost spectaculos, a fost epuizant emoțional. A fost o dramă. A fost un thriller cu multe răsturnări de situație, cu raliuri de o rară frumusețe și cu cinci mingi de meci salvate. Simona a salvat două, Kerber a salvat trei. Pe a patra minge de meci a Simonei nu a mai putut-o salva nimeni.
În setul decisiv, la 5-4, Simona a avut două mingi de meci pe serviciul lui Kerber. Nemțoaica, o jucătoare formidabilă, un fel de Bruce Willis al WTA, le-a salvat. Apoi rolurile s-au inversat. Kerber a avut, la 6-5 și 40-15, două mingi de meci. Aici au reintrat în scenă, la fel ca în meciul cu Lauren Davis, incredibila forță mentală a Simonei, care a anulat cele două mingi de meci ale lui Kerber, pe a doua cu niște lovituri feroce a căror proveniență poate fi doar bănuită, nicidecum pe deplin cunoscută. A patra minge de meci pe care a avut-o, Simona a convertit-o într-o mare fericire, pentru ea și pentru noi toți.
Nu mai scrisesem de mult despre Simona Halep. Îmi era dor. I-am văzut toate meciurile de anul ăsta și de fiecare dată am avut emoții, însă nici unul n-a fost ca cel de azi. Astăzi n-am avut emoții, emoțiile m-au avut pe mine.
Și, dacă în finala de sîmbătă va juca cu Wozniacki la fel de intens cum a jucat azi cu Kerber, nu cred că Simona poate rata titlul de la AO.